Am participat la WBF 2009 prin amabilitatea Mihaelei Drăghici şi după o discuţie pe messenger cu Orădeanul, care m-a ajutat să trec peste momentul de şoc referitor la anunţarea cu o zi înainte a participării preşedintelui la conferinţă.

Nu m-am dus în gaşcă şi nici nu m-a interesat cine mai vine sau de ce n-a venit cineva. Nu am de gând să scriu aici cu cine am socializat în pauze, pentru că n-ar avea nicio relevanţă. Nici despre expunerile vorbitorilor sau despre stângăciile moderatorilor nu voi scrie, pentru că deja au scris alţii destul.

Pentru mine a fost un prim contact cu bloggeri din afară. Nu sunt genul care să mă înfig la toate evenimentele de gen, iar la acesta am participat pentru că mi-am dorit să descopăr ce se întâmplă „la ei”.

Ca urmare a conferinţei, m-am ales cu noi bloguri în reader, cu noi conturi de twitter pe care le urmăresc şi am întrezărit câte ceva din viitorul social-media.

Aș mai menţiona și o discuţie cu Andrea Vascellari, care a fost foarte deschis şi de la care am primit feedback pentru câteva proiecte. Acum rămâne doar să elimin procrastinarea din calea realizării acestora şi să le văd cât mai curând în funcţiune.

O lecţie importantă pe care am învăţat-o: nu doare să renunţi la prejudecăţi şi să te duci la un eveniment, pentru că e mai bine să vezi cu ochii tăi, decât să te bazezi pe ce afli ulterior de la alţii.

Urmăreşte-mă pe twitter