Locuiesc în Ferentari, dar asta deja nu mai este un secret pentru cititorii acestui blog. În general, oamenii când aud numele acestui cartier se gândesc la câteva lucruri: ţigani, drogaţi, infractori, pericol. Dincolo de această faimă, vreau să se ştie că aici locuiesc şi oameni normali. Oameni care îşi cresc copiii, merg la muncă şi merită o viaţă mai bună. Măcar pentru faptul că sunt plătitori de impozite la fel ca toţi ceilalţi.

Ce lipseşte acestui cartier? Lipsesc multe. În primul rând ar avea nevoie de câteva locuri în care oamenii să poată ieşi la aer. Parcurile sunt puţine şi nesigure. Acum câţiva ani am ieşit în parcul din spatele blocului împreună cu doi prieteni şi ne-am întors fugăriţi de o ceată de “tineri” înarmaţi cu cărămizi.

Mă uit la vecinii mei care locuiesc aici de o viaţă. Uneori le citesc în ochi regretul că nu au putut face mai mult. Că nu au plecat. Dar nu îi aud niciodată plângându-se. Ca să poată trăi au muncit, n-au furat şi n-au dat în cap.

Din punctul meu de vedere, Ferentariul nu este mai periculos decât alte cartiere. Poate mai murdar sau locuit de oameni mai săraci. Mă întreb totuşi ce s-ar întâmpla dacă s-ar schimba condiţiile, dacă am avea mijloace de transport civilizate sau dacă s-ar crea spaţii în care oamenii să poată ieşi din casă.

Uneori când sunt în străinătate şi văd cum se trăieşte acolo parcă nu-mi vine a crede că un loc cum este Ferentariul chiar există. Sau un loc cum este România…

“Articolul de mai sus face parte din seria de articole “curcubeul”, un experiment interactiv desfăşurat pe şapte bloguri. Articolele participante sunt scrise într-o anumită ordine, după cum urmează: copilANDRA, brylu, evodani, dheo, Dany, eu şi Florin Puşcaş.”

Urmăreşte-mă pe twitter