Astăzi mi-am adus aminte fără să vreau de un lucru întâmplat cu mai mulţi ani în urmă, pe când făceam nişte cursuri de redactor radio-tv. Aveam diferite cursuri pe care le studiam, învăţam de la oameni de valoare ai televiziunii şi toate mi se păreau pe atunci extraordinar de frumoase şi de interesante.

Pe vremea aceea sufeream din plin de idealism şi de naivitatea specific vârstei tinere, naivitate pe care o credeam pierdută. Uneori îmi dau seama că nu este aşa.

Ca să revin la subiectul cu care am început, la unul din cursuri eram tot timpul invitaţi să venim cu idei de emisiuni, care să facă audienţă şi să poată fi aplicate. La un moment dat s-a făcut chiar un concurs, pe care, nu că aş vrea să mă laud, l-am câştigat. Ca premiu am primit o carte despre cum să-ţi faci un CV.

Despre ce era vorba în acel concurs? Trebuia să punem o întrebare interesantă legată de televiziune. Întrebarea cu care am câştigat a fost: “Ce-ar face Eminescu dacă ar lucra la ProTV?” M-am bucurat foarte mult că am fost apreciat de profesor şi de colegi şi am spus acasă ce mare lucru făcusem…

După foarte puţină vreme a început să fie difuzată la ProTv emisiunea Proezia. Coincidenţă?

Urmărind emisiunea am avut impresia că cineva îmi masacra ideea. Dacă aş fi avut posibilitatea le-aş fi spus că eu cred că Eminescu ar fi făcut altfel lucrurile, nu o recitare plicticoasă a unor actori mai mici sau mai mari dată pe sticlă.

Nu ştiu dacă am avut vreun aport privind iniţierea respectivei emisiuni, dar cel puţin ştiu că am avut ideea înaintea lor, dar nu am avut televiziune. Am în continuare foarte multe idei, dar pentru multe dintre ele nu dispun încă de elementul material necesar pentru a le pune în aplicare.

Legat de întâmplarea de mai sus, îmi dau seama că ideile e bine să le ţii pentru tine…

Urmăreşte-mă pe twitter