A învins cancerul
-
Astăzi, revista Click Sănătate a publicat un articol despre cumnata mea Cristina. Ea are 16 ani, iar cu un an în urmă a început să acuze dureri mari. În urma analizelor medicale a rezultat că are o tumoare de 12 cm aproape de coloana vertebrală. Cristina a fost operată la Spitalul Grigore Alexandrescu, iar rezultatul biopsiei a venit ca o lovitură: cancer. Cristina a făcut chimioterapie, iar pe de altă parte ne-am rugat pentru ea. S-au rugat pentru Cristina şi oameni care nu au vazut-o niciodată. Spre sfârşitul anului 2008, Cristina a mers la Oradea pentru analiza cu pozitroni. După ce s-a întors la Bucureşti s-a internat din nou la Fundeni, iar de Crăciun a stat în spital. Tot atunci a aflat că suferă de cancer, pentru că până atunci nu s-a pronunţat niciodată în jurul ei acest cuvânt. A aflat întâmplător de la nişte ziarişti care au adus cadouri pentru copiii din spital.
Iată însă că rugăciunile nu au rămas fără răspuns, pentru că tot de Crăciun a venit un cadou minunat: rezultatul analizei de la Oradea. Conform acestui rezultat, în organismul ei nu s-au mai găsit celule canceroase. Dumnezeu a înfăptuit o minune, iar la vară Cristina va merge într-o tabără în Irlanda.
Cristina spune: “Am învins cancerul, acum nimic nu mă mai sperie!”
Late edit: Ajutor pentru Cristina.
Scrie un comentariu
6 martie, 2009 18:55
intr-un cuvant dumnezeu exista…
6 martie, 2009 20:30
cu siguranta exista.
7 martie, 2009 9:22
ma bucur ca rugaciunile noastre au fost ascultate:)
8 martie, 2009 13:12
ma bukur intradevar din inima k rugaciunile ne-au fost ascultate….cristina este un suflet minunat…:)
8 martie, 2009 13:39
intr-adevar. nimic nu e mai de pret ca sanatatea, iar cristina merita sa se bucure de varsta pe care o are si sa fie sanatoasa.
8 martie, 2009 22:23
Ma bucur din suflet ca a reusit operatia Cristinei,, intradevar Dumnezeu face minuni, o tumoare maligna sa fie invinsa.
8 martie, 2009 22:37
chiar astazi am avut-o pe Cristina in vizita si pot spune ca arata foarte bine.
8 martie, 2009 23:32
Nici o clipa nu m-am indoit ca va fi o invingatoare. Nu am nici o explicatie pentru asta:asa am simtit. Ma bucur nepus ca Dumnezeu mai face si azi minuni pentru ca oamenii sa creada si pentru ca mamele sa spere!
9 martie, 2009 8:55
sunt o mamica ca voi toate,cu multa dragoste pt. copii – cunosc pe cineva din familia Cristinei, ii stiu povestea, ii stiu miracolul,ma bucur ca e bine ca poate sa isi traiasca frumoasa varsta asa cum e normal.Dumnezeu sa o binecuvinteze si sa ii fie bine,
te pup Cristina, sanatate din tot sufletul,
M.Cioba
10 martie, 2009 9:49
Multumim tutror celor care s-au rugat pentru Cristina, si sunt alaturi de noi. Ea mai are de facut inca 2 serii de citostatice, rugati-va in continuare pentru ea si pentru mama.
17 martie, 2009 15:08
Looking good.
Be Blessed with the presence of Jesus
19 august, 2009 20:41
Sunt mama unui baiat care va pleca in septembrie cred ca in aceeasi tabara din Irlanda. El a facut chimio in toamna anului 2008 in Fundeni, Oncopediatrie. As putea lua legatura cu Cristina? Are mai multe informatii despre tabara?
Multumesc.
19 august, 2009 21:35
v-am trimis un email.
24 ianuarie, 2010 0:09
Gratie Domnului! :X
5 februarie, 2010 13:28
Buna ziua!Sunt disperata,azi fratele meu a fost diagnosticat cu nuroblasom(tumoare cancerigena)…Fratele meu are varsta de 14 ani…Va rog frumos sa ma ajutati,orice informatie imi este de folos,starea lui se agraveaza pe zi ce trece,picioarele sunt paralizate,va rog din suflet redatii zambetul.Va multumesc!
5 februarie, 2010 13:55
@ Gologan Cristina
Buna ziua. Cumnata mea, Cristina a avut o perioada in care s-a crezut ca a invins cancerul, pentru ca se simtea bine si analizele aratau bine. In a doua parte a anului 2009 starea ei de sanatate s-a inrautatit. A fost internata si a avut nevoie de foarte multe transfuzii de sange, nu-si poate misca picioarele si a fost diagnosticata si cu metastaze osoase si la ficat.
In ciuda opiniei initiale ca starea ei este una greu reversibila, in urma tratamentului cu citostatice a inceput sa se simta mult mai bine, este mai vesela si are pofta de mancare. Chiar se pare ca a inceput sa isi simta picioarele.
Acum este acasa, dupa ce a fost externata de la Institutul oncologic Bucuresti acum cateva zile.
Speranta cred ca sta in primul rand la Dumnezeu, care poate intotdeauna sa schimbe lucrurile si le poate da medicilor stiinta necesara pentru a vindeca.
Din cate am discutat cu persoane in domeniu, din tara si din strainatate, neurblastomul poate avea un pronostic bun.
Cristina ar trebui sa ajunga la Viena pentru ceva analize.
Deocamdata nu stiu ce altceva sa va spun, decat ca tratamentul care se face in strainatate este similar cu cel care se face la noi, iar medicii de la institutul oncologic sunt buni specialisti.
Aveti incredere si sa speram ca totul va fi bine.
6 februarie, 2010 15:50
@ Gologan Cristina
Imi pare foarte rau pentru fratiorul dumneavoastra. Stiu cum e sa ai fratele bolnav.
Incercati sa il mentineti pozitiv si optimist, este foarte important. Sa stie ca toata perioada asta va trece si va putea merge din nou.
Din pacate, nici sora mea nu poate merge. Dar a inceput sa isi mai miste picioare si suntem increzatori in Dumnezeu ca isi va da din nou drumul si la mers.
Sper sa raspunda cu bine la tratament fratele dumneavoastra si sa va bucurati de el.
Multa sanatate.
Mihail Simona
20 februarie, 2010 13:35
Speranta, credinta te-a ajutat! Incerc sa-mi dau seama de suferinta prin care ai trecut. De curand m-a lovit si pe mine trasnetul: am aflat ca nepotelul meu de numai 15 ani are cancer. Urmeaza sa se interneze luni la Fundeni. Toti suntem disperati. Nu stim ce sa facem si cum sa facem ca sa-l salvam. Nu ne mai gandim la nimic altceva. Vestea asta ne-a terminat. Incercam sa fim plini de speranta, dar ne este greu. Ceea ce ne-ai povestit ne incurajeaza, pentru ca putem sa ne gandim ca si nepotelul meu va fi salvat. Nu stiu cum, dar vreau sa cred ca va avea aceasta sansa si el. Imi cer scuze daca gandurile mele iti provoaca suferinta, insa m-ar ajuta mult daca mi-ai impartasi o parte din trairile si experienta ta legat de ce s-a intamplat.
Iti doresc mult bine!
Daniel Vasile
20 februarie, 2010 15:45
@ Vasile Daniel
Imi pare rau sa aud ca nepotelul dvs este bolnav.
Din pacate si Cristina, cumnata mea despre care am scris in acest articol, invinsese la momentul la care acest articol a fost scris.
In clipa de fata este internata la Institutul Oncologic Bucuresti, la Fundeni.
Deci daca ajungeti acolo, o veti putea gasi si pe ea intr-unul din saloane.
Este pe tratament si face citostatice. Totusi, mai avem speranta ca va fi bine.
Va doresc o minune de la Dumnezeu si multa sanatate!
22 februarie, 2010 9:42
@Vasile Daniel
Imi pare rau sa aud de copii care se imbolnavesc de aceasta boala cruda. Este si va fi greu.
Nu stiu exact ce fel de cancer are nepotelul dvs, dar sora mea are neuroblastom care din pacate a recidivat mai rau.
Acum nu mai poate sta in picioare din cauza ca boala i-a afectat 80% din maduva. Insa, se pare ca citostaticele au efect si a inceput sa se simta mai bine, sa isi miste piciorusele si poate intr-un scurt timp sa stea si in picioare.
Incercati sa ii mentineti o stare pozitiva si optimista, sa nu creada ca nu se va bine.
Va doresc multa sanatate si sa va incredeti in Dumnezeu ca El poate da vindecare.