Azi am fost la Tribunal să asist la procese. Asta ca practică pentru facultatea de drept pe care o termin anul ăsta. Am intrat într-o sală de şedinţe în care se judecau cauze penale. Câteva lucruri mi s-au părut interesante.

În primul rând, un tip, chelios, care venise în stare de libertate la proces. Suferise o condamnare în urmă cu 4 ani, dar nu a fost condamnat la închisoare, ci a fost obligat la tratament la un spital de psihiatrie de undeva din ţară, parcă din Mediaş. Singura problemă care trebuia judecată acum, era că el se mutase de acolo în Bucureşti şi trebuia ca judecătorul să stabilească un alt spital la care să se trateze. (mai mult…)

Azi se împlineşte un an de când am început să scriu pe acest blog. De-a lungul acestui an m-am bucurat să pot fi de folos unor oameni care au avut nevoie de anumite informaţii şi pe care i-am putut ajuta. M-aş bucura şi mai mult să nu mai fie nevoie de ajutor de genul acesta, sistemul medical de la noi să funcţioneze, instituţiile să ofere informaţii şi sprijin, dar ştiu că asta nu se va întâmpla prea curând. (mai mult…)

Cred că dorinţa românească de a fi primii la ceva, a început să dea roade. Doar că într-un sens pe care cei care mai avem puţină minte nu l-am dorit. În loc să căutăm să fim primii în sport, artă, ştiinţă, medicină, informatică şamd, noi suntem primii în alte domenii.

Citeam deunăzi pe internet că România se află în fruntea hărţii prostituţiei europene. O fi bine, o fi rău? Mai putem oare deosebi cele două concepte?

Dincolo de această dilemă, am mai aflat un lucru interesant. Românii vor mai fi primii la ceva. Ei bine, vom fi primii din lume care vom avea „şansa” să mâncăm legume şi fructe tratate cu „Initium”. Din câte se pare, această substanţă are un oarecare grad de nocivitate, dar pentru că nu sunt specialist în chimie sau nutriţie nu mă pronunţ.

Oricum, trebuie să se asigure o piaţă de desfacere şi pentru medicamentele anti-cancer. România a devenit piaţă de desfacere cam pentru orice. Ei, poate mai puţin pentru lucrurile de care chiar avem nevoie.

Până acum aveam grijă la E-uri, soia tratată genetic, mezeluri colorate sau margarină de plastic. De-acum atenţie mare şi la legume. Pot conţine otravă. Nu că până acum n-ar fi conţinut, dar otrava asta nici măcar n-a fost testată.

O singură concluzie am: românii bagă în ei. Nu contează ce.

Cam ăsta a fost statusul meu pe messenger în ultima perioadă. Tot ăsta a fost şi motivul pentru care n-am mai avut timp să scriu pe blog. Săptămâna viitoare mai am un examen important şi pe urmă probabil îmi voi face mai mult timp pentru online, până la următoarea sesiune.

Până atunci, puteţi citi un interviu cu mine pe care îl găsiţi aici:

http://twitter.i3.ro/

Să auzim de bine!

Violeta? Violeta duce găleata la gunoi!
Violeta n-are nicio legătură cu flacăra „violetă”! N-are, pentru că nu face politică.

Am avut un vis. În vis se fãcea cã trãiam într-o ţarã portocalie, cu clădiri portocalii, biserici portocalii, maşini portocalii şi oameni portocalii… Cerul era însă tot albastru, soarele strălucea la fel de galben, uneori cu nuanţe de roşu, plantele şi animalele erau normale, doar oamenii erau portocalii şi lucrurile făcute de ei. (mai mult…)

Aseară am primit colindătorii. Recunosc, n-am primit colindătorii de cartier, care sună la ușă ca să mai facă și ei un ban și care dacă nu sunt mulțumiți te înjură la plecare și mai dau și o petardă, două în scara blocului.

Nici pe popa ortodoxu cu al lui dascăl nu l-am primit, deși bălmăjea în barbă o melodie și striga din când în când: „Părintele, cu Crăciunul!”. Chiar dacă a sunat insistent la ușă, tot nu i-am deschis. Poate aș fi făcut-o dacă aș fi simțit că ce face, face din inimă, nu pentru strângere de fonduri. (mai mult…)

Socialnomics, o carte despre modul în care social media schimbă modul în care trăim şi facem afaceri.

O carte de 265 de pagini despre social media şi despre schimbare. O schimbare la care vom participa participăm cu toţii, pentru că absenţele nu se motivează. Socialnomics explică în parte modul de funcţionare al social media, fără a fi un tutorial ci mai degrabă un îndemn. (mai mult…)

Zilele acestea, cumnata mea Cristina are nevoie de tranfuzii de sânge aproape zilnic. Ea este internată în spital şi tocmai a terminat o serie de citostatice.  Transfuziile de sânge sunt vitale pentru ea.

Ca să poată primi o unitate de sânge, trebuie să dea la schimb un bon care confirmă donarea pentru: Vintilă Cristina, internată la Institutul Oncologic Bucureşti. Cristina are grupa de sânge AB+, dar nu este necesar ca donatorii să aibă aceeaşi grupă de sânge. (mai mult…)

Cristina este cumnata mea, sora mai mică a soţiei. Ea are 17 ani. Anul trecut a fost diagnosticată cu neuroblastom, o tumoră de aproape 12 cm diametru. A fost operată la spitalul Grigore Alexandrescu şi a făcut tratament cu citostatice la Institutul Oncologic.

După tratament, starea ei s-a îmbunătăţit şi analiza Pet-CT a adus rezultate îmbucurătoare. Cristina învinsese cancerul.

Dar din luna octombrie au început să apară noi probleme (mai mult…)